Scorțișoara este unul dintre cele mai apreciate condimente din lume și, pentru mulți dintre noi, aroma ei este strâns legată de toamnă, deserturi calde și băuturi aromate. Dincolo de gustul plăcut, însă, scorțișoara conține numeroși compuși vegetali bioactivi care au atras atenția cercetătorilor.

În ultimii ani, scorțișoara și diabetul au devenit un subiect important în cercetarea nutrițională, datorită unor rezultate care sugerează că acest condiment ar putea influența glicemia, sensibilitatea la insulină și anumiți markeri metabolici. În același timp, polifenolii din scorțișoară sunt studiați pentru proprietățile lor antioxidante și antiinflamatoare.

Este important, însă, să facem diferența între rezultatele promițătoare ale studiilor și afirmația că scorțișoara ar putea trata o boală. Scorțișoara poate face parte dintr-o alimentație sănătoasă și poate avea anumite efecte metabolice interesante, dar nu înlocuiește tratamentul prescris pentru diabet și nici recomandările medicului.

Ce conține scorțișoara?

Scorțișoara este obținută din scoarța unor arbori din genul Cinnamomum. Compoziția sa include uleiuri volatile, polifenoli și alți compuși vegetali bioactivi.

Printre substanțele care contribuie la proprietățile sale se numără cinamaldehida, acidul cinamic și diferiți polifenoli.

Cinamaldehida este unul dintre principalii compuși responsabili pentru aroma caracteristică a scorțișoarei și a fost cercetată inclusiv pentru potențialele sale efecte metabolice și antiinflamatoare.

Scorțișoara are, de asemenea, o capacitate antioxidantă ridicată, iar cercetările încearcă să determine în ce măsură consumul ei poate influența markerii stresului oxidativ din organism.

Tocmai această combinație de compuși bioactivi face ca scorțișoara să fie mai mult decât un simplu condiment folosit pentru aromatizarea alimentelor.

Scorțișoara și diabetul: poate ajuta la controlul glicemiei?

Unul dintre cele mai studiate posibile beneficii ale scorțișoarei este legat de controlul glicemiei, în special la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.

Mai multe studii clinice au investigat dacă administrarea de scorțișoară poate contribui la reducerea glicemiei și la îmbunătățirea sensibilității la insulină.

O meta-analiză publicată în 2024, care a inclus 24 de studii randomizate controlate, a constatat că suplimentarea cu scorțișoară a fost asociată cu reduceri semnificative ale glicemiei à jeun, rezistenței la insulină măsurate prin HOMA-IR și hemoglobinei glicozilate (HbA1c) la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.

Aceste rezultate sunt interesante deoarece HbA1c oferă informații despre nivelul mediu al glicemiei pe o perioadă mai lungă, nu doar despre valoarea glicemiei într-un anumit moment.

Totuși, rezultatele studiilor nu sunt perfect uniforme. O altă meta-analiză, care a inclus 16 studii randomizate la persoane cu diabet de tip 2 sau prediabet, a găsit reduceri ale glicemiei à jeun și rezistenței la insulină, dar nu a identificat o modificare semnificativă a HbA1c. Autorii au subliniat și heterogenitatea ridicată dintre studiile analizate.Această diferență este importantă.

Ce înseamnă concret?

Cercetările sugerează că scorțișoara ar putea avea un rol adjuvant în susținerea metabolismului glucozei, dar nu există suficiente dovezi pentru a spune că scorțișoara poate controla singură diabetul.

Efectele observate în studiile clinice nu trebuie interpretate ca o alternativă la alimentația recomandată, activitatea fizică, monitorizarea glicemiei sau tratamentul prescris de medic.

Pentru o persoană cu diabet, scorțișoara poate fi un ingredient util într-o alimentație echilibrată, mai ales pentru că oferă aromă fără să adauge cantități importante de zahăr sau carbohidrați.

Cum ar putea scorțișoara să influențeze glicemia?

Mecanismele prin care scorțișoara ar putea influența metabolismul glucozei sunt încă cercetate.

Una dintre ipoteze este că anumiți compuși din scorțișoară ar putea influența căile de semnalizare ale insulinei și modul în care celulele utilizează glucoza.

Insulina are rolul de a facilita pătrunderea glucozei din sânge în celule. Atunci când apare rezistența la insulină, celulele răspund mai slab la acest hormon, iar organismul poate avea dificultăți în menținerea glicemiei în limite normale.

Studiile clinice care au observat îmbunătățiri ale HOMA-IR după consumul de scorțișoară sunt interesante tocmai din această perspectivă.

Au fost cercetate și alte mecanisme, inclusiv influența asupra digestiei carbohidraților și transportului glucozei.

Este însă nevoie de cercetări suplimentare pentru a stabili cât de importante sunt aceste mecanisme la oameni și care sunt dozele și formele de scorțișoară care ar produce efecte relevante.

Scorțișoara și hemoglobina glicozilată HbA1c

Pentru persoanele cu diabet, HbA1c este unul dintre cei mai importanți indicatori ai controlului glicemic pe termen lung.

Unele studii au observat scăderi ale HbA1c după administrarea de scorțișoară, iar meta-analiza publicată în 2024 a identificat un efect statistic semnificativ.

În schimb, cercetări anterioare au găsit rezultate mai puțin consistente. De exemplu, o meta-analiză mai veche a 10 studii randomizate nu a găsit o modificare semnificativă a HbA1c, deși a observat reduceri ale glicemiei à jeun și ale mai multor componente ale profilului lipidic.

Această evoluție a cercetărilor arată cât de important este să privim scorțișoara cu realism: există rezultate promițătoare, dar nu toate studiile ajung la aceeași concluzie.

Scorțișoara are efect antiinflamator?

Pe lângă efectele metabolice, unul dintre cele mai interesante aspecte ale scorțișoarei este potențialul său antiinflamator.

Inflamația este un proces normal al organismului, necesar pentru apărare și vindecare. Problema apare atunci când procesele inflamatorii persistă pe termen lung și sunt asociate cu diferite dezechilibre metabolice și cardiovasculare.

Scorțișoara conține polifenoli și alți compuși care pot influența procesele oxidative și inflamatorii.

O meta-analiză a 12 studii randomizate controlate a analizat efectele suplimentării cu scorțișoară asupra markerilor de inflamație și stres oxidativ. Cercetătorii au observat o reducere semnificativă a proteinei C reactive (CRP) și a malondialdehidei (MDA), precum și o creștere a capacității antioxidante totale.

Aceste rezultate sunt importante deoarece CRP este unul dintre markerii utilizați pentru evaluarea inflamației sistemice, iar MDA este asociat cu procesele de stres oxidativ.

Totuși, o analiză amplă publicată ulterior a arătat că rezultatele privind inflamația nu sunt întotdeauna consistente. O umbrella meta-analysis din 2023, care a analizat 11 meta-analize, nu a găsit un efect semnificativ global asupra CRP, deși a observat unele îmbunătățiri ale capacității antioxidante și ale anumitor parametri lipidici.

Prin urmare, putem spune că scorțișoara are un potențial antiinflamator și antioxidant interesant, dar amploarea efectului la oameni rămâne un subiect de cercetare.

Scorțișoara și stresul oxidativ

Stresul oxidativ apare atunci când producerea unor molecule reactive depășește capacitatea organismului de a le neutraliza.

Alimentația poate contribui la echilibrul antioxidant prin aportul de compuși vegetali, iar scorțișoara este bogată în astfel de substanțe.

În studiile clinice, scorțișoara a fost asociată cu creșterea capacității antioxidante totale. Meta-analiza din 2020 a observat, de asemenea, o reducere a MDA, unul dintre markerii utilizați pentru evaluarea peroxidării lipidice și a stresului oxidativ.

Acest lucru este unul dintre motivele pentru care scorțișoara este cercetată în contextul sănătății metabolice.

Este important însă să nu spunem că scorțișoara „elimină radicalii liberi” sau „detoxifică organismul” în sensul unor promisiuni comerciale. Organismul dispune deja de propriile sisteme antioxidante și de detoxifiere, iar alimentația contribuie la susținerea acestora.

Scorțișoara și colesterolul

O altă direcție de cercetare este reprezentată de colesterol și trigliceride.

Unele studii clinice au raportat îmbunătățiri ale profilului lipidic după consumul de scorțișoară. O meta-analiză mai veche la persoane cu diabet zaharat de tip 2 a identificat reduceri ale colesterolului total, LDL-colesterolului și trigliceridelor, precum și o creștere modestă a HDL-colesterolului.

O analiză mai recentă a mai multor meta-analize a găsit efecte semnificative asupra colesterolului total, LDL și HDL, dar nu și asupra trigliceridelor.

Rezultatele indică un posibil efect favorabil asupra unor componente ale profilului lipidic, dar scorțișoara nu trebuie considerată un tratament pentru colesterolul crescut.

Dacă analizele arată colesterol sau trigliceride crescute, este importantă evaluarea medicală și respectarea recomandărilor privind dieta, mișcarea și, atunci când este cazul, tratamentul medicamentos.

Scorțișoara și sănătatea cardiovasculară

Glicemia, inflamația, stresul oxidativ, tensiunea arterială și profilul lipidic sunt factori care se intersectează în ceea ce privește sănătatea cardiovasculară.

De aceea, cercetătorii au analizat și posibilitatea ca scorțișoara să influențeze unii dintre acești parametri.

O umbrella review publicată în 2024 a evaluat meta-analize ale studiilor randomizate privind scorțișoara, tensiunea arterială, stresul oxidativ și markerii inflamatori. Rezultatele susțin existența unor efecte potențiale asupra anumitor biomarkeri, dar literatura rămâne heterogenă și sunt necesare studii clinice mai bine standardizate.

Așadar, este mai corect să spunem că scorțișoara poate contribui la un profil alimentar favorabil sănătății cardiovasculare, decât să afirmăm că previne sau tratează bolile cardiovasculare.

Scorțișoara poate fi utilă și pentru reducerea zahărului din alimentație

Există un beneficiu foarte simplu al scorțișoarei care este adesea trecut cu vederea.

Aroma sa intensă poate face unele alimente să pară mai dulci, fără să fie nevoie să adăugăm zahăr.

De exemplu, scorțișoara poate fi adăugată în:

• terci de ovăz;
• iaurt natural;
• budinci fără zahăr;
• mere coapte;
• smoothie-uri;
• cafea;
• ceai;
• deserturi preparate cu cantități reduse de zahăr.

Pentru persoanele care doresc să reducă zahărul adăugat, aceasta poate fi o strategie simplă.

În cazul diabetului, este deosebit de util faptul că scorțișoara poate îmbunătăți gustul unui preparat fără să contribuie semnificativ la încărcătura de carbohidrați.

Totuși, dacă adăugăm scorțișoară într-un desert care conține mult zahăr, făină rafinată și grăsimi, scorțișoara nu anulează efectele celorlalte ingrediente.

Scorțișoara Ceylon sau Cassia?

Atunci când consumăm scorțișoară în mod regulat, este util să știm că există mai multe tipuri.

Cele mai cunoscute sunt scorțișoara Ceylon (Cinnamomum verum) și scorțișoara Cassia, termen folosit pentru mai multe tipuri de Cinnamomum.

Principala diferență importantă din punct de vedere al siguranței este conținutul de cumarina.

Scorțișoara Cassia poate conține cantități mult mai mari de cumarină decât scorțișoara Ceylon. Consumul ridicat și prelungit de cumarină poate reprezenta o problemă în special pentru persoanele sensibile, deoarece această substanță poate afecta ficatul.

Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscurilor (BfR) recomandă ca persoanele care folosesc frecvent cantități mari de scorțișoară să aleagă scorțișoara Ceylon, care are un conținut redus de cumarină.

Pentru utilizarea obișnuită ca mirodenie, cantitățile mici folosite în alimentație nu reprezintă în general o problemă. Atenția este mai importantă în cazul consumului zilnic de cantități mari sau al suplimentelor concentrate.

Câtă scorțișoară putem consuma?

Nu există o cantitate universală care să poată fi recomandată tuturor persoanelor.

Studiile clinice privind diabetul au utilizat doze foarte diferite și forme diferite de scorțișoară. Unele cercetări au folosit între sute de miligrame și câteva grame pe zi, ceea ce este unul dintre motivele pentru care rezultatele sunt dificil de comparat direct.

Pentru consumul alimentar obișnuit, ideea principală este moderația.

Mai ales dacă folosim scorțișoară Cassia în cantități mari și zilnic, aportul de cumarină poate deveni relevant. BfR estimează că, în cazul unui adult de 60 kg și al unei scorțișoare Cassia cu un conținut mediu de cumarină, aproximativ 2 g de scorțișoară pe zi pot ajunge la aportul zilnic tolerabil de cumarină. Conținutul real poate varia considerabil între produse.

De aceea, pentru utilizare frecventă, scorțișoara Ceylon este o alegere practică.

Scorțișoara sub formă de condiment sau supliment?

Este foarte important să nu confundăm utilizarea scorțișoarei în alimentație cu administrarea unor suplimente concentrate.

Studiile privind glicemia și diabetul au folosit în multe cazuri suplimente sau preparate standardizate. Rezultatele acestora nu pot fi transferate automat la cantitatea mică de scorțișoară presărată pe mâncare.

În plus, suplimentele cu scorțișoară pot conține cantități importante de Cassia și, implicit, de cumarină. BfR atrage atenția în mod special asupra acestei probleme.

Prin urmare, mai mult nu înseamnă neapărat mai bine.

O alimentație echilibrată, în care scorțișoara este folosită ca ingredient, reprezintă o abordare simplă și sigură pentru majoritatea oamenilor.

Persoanele cu diabet care doresc să utilizeze doze mari sau suplimente cu scorțișoară ar trebui să discute în prealabil cu medicul, mai ales dacă urmează tratament pentru scăderea glicemiei.

Concluzie: ce beneficii poate avea scorțișoara?

Scorțișoara este mai mult decât un condiment aromat. Datorită conținutului său de polifenoli și alți compuși bioactivi, ea a fost intens cercetată pentru efectele asupra metabolismului, inflamației și stresului oxidativ.

Cele mai interesante cercetări se referă la scorțișoară și diabet, unele meta-analize sugerând că suplimentarea poate contribui la reducerea glicemiei à jeun, a rezistenței la insulină și, în anumite analize, a HbA1c.

Scorțișoara prezintă, de asemenea, un potențial antioxidant și antiinflamator, iar unele studii au observat îmbunătățiri ale unor markeri precum CRP, MDA și capacitatea antioxidantă totală.

Există și cercetări privind colesterolul și alți parametri cardiometabolici, însă rezultatele nu sunt suficient de uniforme pentru a transforma scorțișoara într-un tratament.

Cel mai simplu mod de a o include în alimentație este prin utilizarea ei în cantități culinare: în iaurt, ovăz, cafea, ceai, fructe coapte sau deserturi cu puțin zahăr.

Iar dacă scorțișoara este consumată frecvent și în cantități mai mari, merită acordată atenție tipului ales. Ceylon are mult mai puțină cumarină decât Cassia, ceea ce îl face mai potrivit pentru utilizarea regulată în cantități mai mari.

În final, scorțișoara nu este un „remediu-minune”, dar poate fi un ingredient valoros într-o alimentație echilibrată. Pentru persoanele preocupate de glicemie, diabet, inflamație și sănătate metabolică, cercetările asupra acestui condiment sunt cu siguranță interesante și merită urmărite în continuare.