Cu toţii ne plângem la un moment dat de dureri, iar acestea pot avea diverse cauze şi se pot manifesta la intensităţi diferite. Durerea este principalul indicator că organismul traversează o criză şi ceva este în neregulă. Puţină lume conştientizează însă că durerea este o reacţie foarte personală a corpului la o stare de fapt şi implică atât factori fizici, cât şi emoţionali. Ea poate apărea brusc sau poate avea o evoluţie lentă, variind între uşor şi grav în funcţie de fiecare organism. De aceea, atunci când ai dureri, e bine să ştii că singura persoană în măsură să le aprecieze intensitatea eşti chiar tu şi că nu trebuie să aştepţi ca ele să devină insuportabile pentru a cere ajutor.
Cum ştii însă dacă durerea ta este una acută? În primul rând, încearcă să-i depistezi şi să-i analizezi cauzele. Durerile acute apar, în general, în urma intervenţiilor chirurgicale, a fracturilor, a lucrărilor dentare sau a rănilor şi leziunilor, ca de pildă arsurile şi tăieturile (durerile asociate naşterii sunt tot dureri acute). Apoi, trebuie să ştii că acest tip de durere poate fi uşoară, având o durată redusă (unori, doar de câteva momente) ori poate fi una severă, caz în care persistă pentru câteva săptămâni sau chiar luni de zile. În majoritatea situaţiilor, durerea acută nu durează cel mult 6 luni şi dispare atunci când problema de sănătate care o provoacă este vindecată. Totuşi, atunci când rămâne netratată, durerea acută face loc celei cronice.
Ce sunt durerile cronice?
Atunci când o durere este cronică, ea persistă chiar şi după vindecarea rănii sau traumatismului care a produs-o. Semnalele dureroase din sistemul nervos rămân active pentru o durată lungă de timp (săptămâni, luni sau, în cazurile extreme, ani), provocând efecte fizice precum încordarea muşchilor, limitarea mobilităţii, lipsa de energie şi scăderea apetitului. Pe lângă aceste efecte fizice, durerile cronice au impact şi la nivel emoţional, declanşând sentimente de frustrare, irascibilitate, depresie, anxietate şi chiar teama de noi leziuni aducătoare de şi mai multă durere.
Din această cauză, durerea cronică afectează calitatea vieţii şi împiedică revenirea la activităţile cotidiene, fie că este vorba despre muncă, fie de timpul liber. Cele mai frecvente exemple de dureri cronice sunt cefaleea, durerile lombare, artritice, cele asociate cu cancerul, durerea neurogenă (rezultată în urma deteriorării nervilor) şi cea psihogenă (cea care apare fără o cauză vizibilă). De regulă, durerea cronică are ca punct de plecare un traumatism sau o infecţie; cu toate acestea, există şi situaţii în care ea se face resimţită în absenţa unei răni anterioare.
Principalele tipuri de durere
După cum am stabilit deja, durerea acută sau cea cronică poate avea cauze variate, în funcţie de care poate fi împărţită în două mari categorii: durere nociceptivă şi durere neuropatică. Identificarea corectă a categoriei din care face parte durerea are un rol crucial în tratamentul acesteia.
Diferenţa dintre cele două tipuri de durere este aceea că, în cazul celei nociceptive, sistemul nervos funcţionează la parametri normali, alertând creierul că există o sursă exactă de durere (precum o tăietură, o fractură sau o problemă la coloana vertebrală). Pe de altă parte, atunci când durerea este de natură neuropatică, sistemul nervos nu funcţionează cum trebuie şi trimite semnale dureroase chiar dacă nu există o cauză concretă a durerii.
Majoritatea durerilor de spate, mâini şi picioare se înscriu în categoria durerii nociceptive. În acelaşi timp, durerile „de simpatie”, sindromul complex de durere regională (numit şi distrofie simpatetică reflexă), fibromialgia, cistita interstiţială şi sindromul colonului iritabil sunt toate exemple de durere neuropatică.
Autor: Alexandra Nedelcu
