În funcţie de severitatea ei (durată şi intensitate), durerea acută poate fi tratată în mai multe moduri. Atunci când se poate identifica o cauză concretă a durerii – caz în care ea poate fi înscrisă în categoria durerilor nociceptive –, se poate prescrie un tratament medicamentos, pe bază de analgezice. Dacă însă durerea este de natură neuropatică (fără o cauză vizibilă), aceasta poate fi mai dificil de tratat şi necesită, în primul rând, un diagnostic atent, urmat de o combinaţie de metode terapeutice.
Stabilirea tratamentului se face de către un specialist, luându-se în considerare o serie de factori:
* tipul durerii;
* medicamentele cele mai eficiente pentru tipul de durere respectiv;
* medicaţia care a dat rezultate anterior la acelaşi pacient;
* eventualele probleme cu anumite medicamente, mai ales alergiile;
* alte tratamente pe care le mai ia pacientul, inclusiv suplimentele vitaminice şi medicamentele naturiste;
* alte probleme de sănătate pe care le are pacientul.
Medicamentele folosite
1. Acetaminofenul
Utilizat la calmarea durerilor uşoare şi moderate, acetaminofenul este indicat persoanelor care nu tolerează bine aspirina şi acţionează asupra sistemului nervos central pentru a bloca percepţia durerii. Această substanţă activă se regăseşte în compoziţia mai multor medicamente uzuale, printre care Paracetamolul şi Tylenolul. Spre deosebire însă de alte analgezice, acetaminofenul nu reduce inflamaţia şi poate produce unele efecte secundare, ca de exemplu anemia şi iritaţiile pielii.
2. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)
Din această clasă de medicamente fac parte aspirina şi Ibuprofenul, dar şi Diclofenacul, Fenilbutazona, Indometacinul şi Piroxicamul. Astfel de produse se folosesc la prevenirea sau la ameliorarea inflamaţiilor, însă efectele lor secundare le fac nerecomandabile pentru unele persoane. Cele mai importante efecte secundare se manifestă asupra tubului digestiv şi apar în tratamentele de durată, unul dintre acestea fiind ulcerul secundar.
3. Analgezicele narcotice (opioide)
Aceste medicamente, extrase din opiu, au un efect analgezic puternic şi sunt disponibile doar prin prescripţie medicală. Principalele analgezice opioide sunt morfina, hidromorfona, meperidina, codeina şi oxicodona. Printre efectele lor secundare se numără somnolenţa, stările de greaţă, mâncărimile şi constipaţia. Din această cauză, pentru tratamentele care durează mai mult de câteva zile se pot administra concomitent şi laxative. Foarte important este însă ca aceste medicamente să nu se amestece cu alcoolul.
Tratamentul durerii neuropatice
Chiar dacă în acest caz nu poate fi observată o cauză evidentă a simptomelor, durerea neuropatică nu este sub nici o formă o durere închipuită, ci una cât se poate de reală. Cea mai bună abordare rămâne tot medicaţia, care influenţează percepţia semnalelor dureroase în organism. Medicamentele prescrise în astfel de situaţii sunt fie antidepresive, pentru a regla nivelul de serotonină sau noradrenalină, fie antiepileptice, care au un impact puternic asupra mai multor neurotransmiţători, precum glicina.
Deoarece o mare parte din durerea neuropatică este filtrată prin măduva spinării, foarte eficientă în tratarea ei este stimularea electrică direct la nivelul măduvei. Această procedură permite ca măduva spinării să funcţioneze normal şi întrerupe transmiterea de semnale dureroase necorespunzătoare către creier.
Alte metode de tratament
Pe lângă medicamentele amintite, există şi alte metode, complementare, ce pot fi folosite pentru controlul durerii. Iată care sunt acestea:
* blocurile nervoase (inhibarea unui grup de nervi prin intermediul anesteziei locale);
* terapiile alternative: masaj, acupunctură, relaxare, biofeedback, exerciţii de respiraţie, terapie prin muzică;
* tratament cu stimuli de cald şi rece pe locul dureros;
* fizioterapie sau kinetoterapie;
* intervenţii chirurgicale.
Autor: Alexandra Nedelcu
