Ce vitamine și minerale sunt necesare după vârsta de 50 de ani

Vitaminele și mineralele sunt principalii nutrenți de care organismul uman are nevoie pentru supraviețuire și pentru o stare optimă de sănătate.

Unii dintre ei au rolul de a proteja împotriva infecțiilor, alții mențin funcția musculară, asigură energia sau coagularea normală a sângelui.

Vitamine și minerale-cheie pentru persoanele +50 de ani

Vitamina D

Această vitamină îndeplinește o sumedenie de roluri în corp, având în special funcție de hormon. Are proprietăți antiinflamatoare puternice și poate fi utilă în afecțiunile care au la bază o inflamație cronică, inclusiv cele cardiovasculare, metabolice, autoimune sau oncologice.

Vitamina D este necesară persoanelor mature în special pentru sănătatea oaselor, a căror densitate scade prin înaintarea în vârstă. Vitamina D ajută la absorbția calciului, susține sănătatea mușchilor, a nervilor și buna funcționare a sistemului imunitar.

Corpul are o nevoie sporită de vitamina D mai ales în sezonul rece, când expunerea la soare este redusă cantitativ și calitativ. Este important de menționat și faptul că abilitatea organismului de a transforma razele solare în vitamina D scade pe măsură ce îmbătrânim.

Cu atât mai dificil este să luăm această vitamină doar din dietă. Cea mai bună sursă alimentară de vitamina D sunt peștele gras (somonul, macroul, sardinele, heringul).

Vitamina D este foarte importantă pentru adulți deoarece s-a dovedit benefică în prevenirea unui al doilea infarct.

Potrivit datelor unui studiu prezentat într-o sesiune din 2025 a Asociației Americane a Inimii, adulții cu boli cardiovasculare își pot reduce cu 52% riscul unui nou atac de cord prin administrarea de vitamina D. Beneficiile au fost obținute doar când vitamina D a fost peste 40 ng/mL timp de 4 ani.

Vitamina B12

La fel ca în cazul vitamine D, gradul de absorbție al acestei vitamine în corp scade după vârsta de 50 de ani. Iată de persoanele +50 ar trebui să acorde o atenție sporită acestui nutrient, mai ales cele care nu consumă carne sau au o dietă vegană.

Vitamina B12 susține funcția nervilor și producția de celule roșii de sânge. Influențează de asemenea sănătatea genetică.

Nu doar veganii sunt predispuși la deficit de vitamina B12, ci și cei care iau medicamente antidiabetice (ex. Metformin) sau inhibitori ai acidului gastric, ori suferă de boala Crohn sau boala celiacă.

Lipsa de vitamina B12 duce de regulă la apariția anemiei, însă este asociată și cu neuropatia sau lezarea nervilor. Aceste probleme se manifestă prin furnicături sau amorțeli ale mâinilor și picioarelor, tulburări ale echilibrului și memoriei, depresie, confuzie sau alte simptome asemănătoare demenței.

Calciu și Vitamina K – acești nutrienți lucrează în sinergie pentru dezvoltarea și menținerea oaselor puternice. Vitamina K este cea care dirijează calciul spre oase.

Magneziu – susține sănătatea inimii, funcția nervilor, ajută la producția de proteine și masă osoasă; menține zahărul din sânge stabil.

Zincul – este considerat un mineral-cheie pentru imunitate și apărarea împotriva infecțiilor; este în mod deosebit important pentru bărbați, întrucât susține sănătatea prostatei; susține simțul gustului și mirosului, combate inflamația, protejează vederea.

Seleniul – ajută glanda tiroidă să funcționeze optim; protejează celulele împotriva infecțiilor și daunelor radicalilor liberi; menține mușchii puternici; contribuie la prevenirea demenței, cancerului și bolilor tiroidiene.

Potasiul – acest mineral este implicat în aproape toate funcțiile din corp, în special în buna funcționare a inimii, rinichilor, mușchilor și nervilor; protejează împotriva accidentelor vasculare cerebrale, tensiunii arteriale mărite și osteoporozei.

Omega-3 – acești acizi grași esențiali au rol antiinflamator; protejează membrana celulară, sprijină sănătatea inimii, ochilor și a creierului; protejează împotriva bolilor asociate cu bătrânețea, precum Alzheimer, artrită sau degenerescență maculară.

Vitaminele A, C și E – acest trio de vitamine are un puternic efect antioxidant; ele combat stresul oxidativ care devine tot mai mare odată cu înaintarea în vârstă.