Cum tratăm durerile acute

În funcţie de severitatea ei (durată şi intensitate), durerea acută poate fi tratată în mai multe moduri. Atunci când se poate identifica o cauză concretă a durerii – caz în care ea poate fi înscrisă în categoria durerilor nociceptive –, se poate prescrie un tratament medicamentos, pe bază de analgezice. Dacă însă durerea este de natură neuropatică (fără o cauză vizibilă), aceasta poate fi mai dificil de tratat şi necesită, în primul rând, un diagnostic atent, urmat de o combinaţie de metode terapeutice.

Stabilirea tratamentului se face de către un specialist, luându-se în considerare o serie de factori:
* tipul durerii;
* medicamentele cele mai eficiente pentru tipul de durere respectiv;
* medicaţia care a dat rezultate anterior la acelaşi pacient;
* eventualele probleme cu anumite medicamente, mai ales alergiile;
* alte tratamente pe care le mai ia pacientul, inclusiv suplimentele vitaminice şi medicamentele naturiste;
* alte probleme de sănătate pe care le are pacientul.

Medicamentele folosite

1. Acetaminofenul
Utilizat la calmarea durerilor uşoare şi moderate, acetaminofenul este indicat persoanelor care nu tolerează bine aspirina şi acţionează asupra sistemului nervos central pentru a bloca percepţia durerii. Această substanţă activă se regăseşte în compoziţia mai multor medicamente uzuale, printre care Paracetamolul şi Tylenolul. Spre deosebire însă de alte analgezice, acetaminofenul nu reduce inflamaţia şi poate produce unele efecte secundare, ca de exemplu anemia şi iritaţiile pielii.

2. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)

Din această clasă de medicamente fac parte aspirina şi Ibuprofenul, dar şi Diclofenacul, Fenilbutazona, Indometacinul şi Piroxicamul. Astfel de produse se folosesc la prevenirea sau la ameliorarea inflamaţiilor, însă efectele lor secundare le fac nerecomandabile pentru unele persoane. Cele mai importante efecte secundare se manifestă asupra tubului digestiv şi apar în tratamentele de durată, unul dintre acestea fiind ulcerul secundar.

3. Analgezicele narcotice (opioide)

Aceste medicamente, extrase din opiu, au un efect analgezic puternic şi sunt disponibile doar prin prescripţie medicală. Principalele analgezice opioide sunt morfina, hidromorfona, meperidina, codeina şi oxicodona. Printre efectele lor secundare se numără somnolenţa, stările de greaţă, mâncărimile şi constipaţia. Din această cauză, pentru tratamentele care durează mai mult de câteva zile se pot administra concomitent şi laxative. Foarte important este însă ca aceste medicamente să nu se amestece cu alcoolul.

Tratamentul durerii neuropatice

Chiar dacă în acest caz nu poate fi observată o cauză evidentă a simptomelor, durerea neuropatică nu este sub nici o formă o durere închipuită, ci una cât se poate de reală. Cea mai bună abordare rămâne tot medicaţia, care influenţează percepţia semnalelor dureroase în organism. Medicamentele prescrise în astfel de situaţii sunt fie antidepresive, pentru a regla nivelul de serotonină sau noradrenalină, fie antiepileptice, care au un impact puternic asupra mai multor neurotransmiţători, precum glicina.

Deoarece o mare parte din durerea neuropatică este filtrată prin măduva spinării, foarte eficientă în tratarea ei este stimularea electrică direct la nivelul măduvei. Această procedură permite ca măduva spinării să funcţioneze normal şi întrerupe transmiterea de semnale dureroase necorespunzătoare către creier.

Alte metode de tratament

Pe lângă medicamentele amintite, există şi alte metode, complementare, ce pot fi folosite pentru controlul durerii. Iată care sunt acestea:

* blocurile nervoase (inhibarea unui grup de nervi prin intermediul anesteziei locale);
* terapiile alternative: masaj, acupunctură, relaxare, biofeedback, exerciţii de respiraţie, terapie prin muzică;
* tratament cu stimuli de cald şi rece pe locul dureros;
* fizioterapie sau kinetoterapie;
* intervenţii chirurgicale.


Autor: Alexandra Nedelcu

Şi tu suferi de dureri acute?

Cu toţii ne plângem la un moment dat de dureri, iar acestea pot avea diverse cauze şi se pot manifesta la intensităţi diferite. Durerea este principalul indicator că organismul traversează o criză şi ceva este în neregulă. Puţină lume conştientizează însă că durerea este o reacţie foarte personală a corpului la o stare de fapt şi implică atât factori fizici, cât şi emoţionali. Ea poate apărea brusc sau poate avea o evoluţie lentă, variind între uşor şi grav în funcţie de fiecare organism. De aceea, atunci când ai dureri, e bine să ştii că singura persoană în măsură să le aprecieze intensitatea eşti chiar tu şi că nu trebuie să aştepţi ca ele să devină insuportabile pentru a cere ajutor.

Cum ştii însă dacă durerea ta este una acută? În primul rând, încearcă să-i depistezi şi să-i analizezi cauzele. Durerile acute apar, în general, în urma intervenţiilor chirurgicale, a fracturilor, a lucrărilor dentare sau a rănilor şi leziunilor, ca de pildă arsurile şi tăieturile (durerile asociate naşterii sunt tot dureri acute). Apoi, trebuie să ştii că acest tip de durere poate fi uşoară, având o durată redusă (unori, doar de câteva momente) ori poate fi una severă, caz în care persistă pentru câteva săptămâni sau chiar luni de zile. În majoritatea situaţiilor, durerea acută nu durează cel mult 6 luni şi dispare atunci când problema de sănătate care o provoacă este vindecată. Totuşi, atunci când rămâne netratată, durerea acută face loc celei cronice.

Ce sunt durerile cronice?

Atunci când o durere este cronică, ea persistă chiar şi după vindecarea rănii sau traumatismului care a produs-o. Semnalele dureroase din sistemul nervos rămân active pentru o durată lungă de timp (săptămâni, luni sau, în cazurile extreme, ani), provocând efecte fizice precum încordarea muşchilor, limitarea mobilităţii, lipsa de energie şi scăderea apetitului. Pe lângă aceste efecte fizice, durerile cronice au impact şi la nivel emoţional, declanşând sentimente de frustrare, irascibilitate, depresie, anxietate şi chiar teama de noi leziuni aducătoare de şi mai multă durere.

Din această cauză, durerea cronică afectează calitatea vieţii şi împiedică revenirea la activităţile cotidiene, fie că este vorba despre muncă, fie de timpul liber. Cele mai frecvente exemple de dureri cronice sunt cefaleea, durerile lombare, artritice, cele asociate cu cancerul, durerea neurogenă (rezultată în urma deteriorării nervilor) şi cea psihogenă (cea care apare fără o cauză vizibilă). De regulă, durerea cronică are ca punct de plecare un traumatism sau o infecţie; cu toate acestea, există şi situaţii în care ea se face resimţită în absenţa unei răni anterioare.

Principalele tipuri de durere

După cum am stabilit deja, durerea acută sau cea cronică poate avea cauze variate, în funcţie de care poate fi împărţită în două mari categorii: durere nociceptivă şi durere neuropatică. Identificarea corectă a categoriei din care face parte durerea are un rol crucial în tratamentul acesteia.

Diferenţa dintre cele două tipuri de durere este aceea că, în cazul celei nociceptive, sistemul nervos funcţionează la parametri normali, alertând creierul că există o sursă exactă de durere (precum o tăietură, o fractură sau o problemă la coloana vertebrală). Pe de altă parte, atunci când durerea este de natură neuropatică, sistemul nervos nu funcţionează cum trebuie şi trimite semnale dureroase chiar dacă nu există o cauză concretă a durerii.

Majoritatea durerilor de spate, mâini şi picioare se înscriu în categoria durerii nociceptive. În acelaşi timp, durerile „de simpatie”, sindromul complex de durere regională (numit şi distrofie simpatetică reflexă), fibromialgia, cistita interstiţială şi sindromul colonului iritabil sunt toate exemple de durere neuropatică.

Autor: Alexandra Nedelcu

Black Cohosh

Black Cohosh (lumânăreaua neagră) este o plantă originară din Canada şi din statele estice ale SUA. Nativii din Nord-Estul Americii de Nord au folosit această plantă vreme de secole pentru a trata reumatismul, febra, diferite afecţiuni ginecologice etc. Strămoşii foloseau decoctul din rădăcina acestei plante pentru a remedia rigiditatea încheieturilor asociată cu artrita reumatoidă. În zilele noastre, diferite studii sunt efectuate pentru a descoperi nivelul ei de eficacitate în tratarea unor astfel de afecţiuni.

Iată câteva dintre beneficiile medicale ale lumânărelelor negre:

1. Previne pierderea sarcinii
Se spune că lumânăreaua neagră poate întăritonusul muscular al uterului. Aceasta poate ajuta la prevenirea pierderii sarcinii.

2. Induce naşterea
Se crede că lumânăreaua neagră poate reduce durerile facerii şi poate genera contracţiile uterine eficiente. Contracţiile uterine eficiente pot face cervixul subţire şi dilatat şi poate ajuta bebeluşul să intre pe canalul naşterii. În acest mod, lumânăreaua neagră poate induce naşterea.

3. Reglează menstruaţia
Ciclul menstrual poate fi obstrucţionat de crampe uterine, congestie sau tensiune. Se spune că, precum ierburile specifice unor astfel de afecţiuni, lumânăreaua neagră poate ajuta menstruaţia, prin relaxarea pereţilor uterului.

4. Tratează artrita reumatoidă
Se spune că lumânăreaua neagră poate trata artrita reumatoidă prin relaxarea pereţilor muşchilor (calmează rigiditatea muschiulară – n.r.). Mai mult, proprietatea antiinflamatorie a acestei plante poate ajuta la reducerea durerii, a roşeţii şi a inflamaţiei din încheieturi.

5. Calmează durerea
Se consideră că proprietatea antispasmodică a lumânărelei negre poate ajuta la calmarea şi relaxarea pereţilor muşchilor şi a nervilor. Aceasta poate ajuta la eliminarea durerii din zona afectată.

Este mereu indicat să evitaţi utilizarea lumânărelei negre, cu excepţia cazurilor în care acest lucru vă este recomandat de către un expert. Consumul acestei ierburi vă poate cauza ameţeală, transpiraţie în exces, dureri de cap şi tulburări vizuale. Pe lângă aceste efecte secundare, ea poate cauza osteoporoză, leziuni ale muşchilor etc.


Autor:
Alexandra Nedelcu